Titlul I — Despre declararea în faliment și procedura ei

Comerciantul, care se afla în stare de încetare de plati, va fi declarat în faliment.

Cînd comerțul se exercită printr'o persoană interpusă, se vor declara, în faliment atît persoana interpusă, cat și aceea pe socoteala căreia se exercită comerțul.

Starea de încetare de plati rezultă a din neîndeplinirea uneia sau a mai multor obligațiuni sau din alte fapte exterioare, care dovedesc ca comerciantul nu mai este în măsura de a face fața obligațiunilor sale.

Falimentul se declara prin sentinta judecătorească; la propria cerere a comerciantului, la cererea unuia sau a mai multor creditori sau chiar din oficiu.

Competent sa declare falimentul este tribunalul în jurisdicțiunea căruia debitorul își are sediul principal al comerțului sau.

La cererea unuia sau mai multor creditori, se va putea declara falimentul unui comerciant, decedat sau retras din comerț, pentru fapte care dovedesc o stare de încetare de plati anterioară morții sau retragerii sale.

Sentinta declarativă de faliment nu va putea fi pronunțată, dacă au trecut doi ani dela data retragerii și dacă a trecut un an dela moartea comerciantului.

Moștenitorul poate cere declararea în faliment a defunctului atît timp cat moștenirea nu s'a confundat cu patrimoniul lui. Prin aceasta declarare, încetează de drept efectele separațiunii de patrimonii, care a fost obținută de creditorii succesiunii, potrivit normelor dreptului civil.

Cînd starea de încetare de plati rezultă din fuga sau ascunderea comerciantului, din închiderea magazinelor, din ascunderea, din sustragerea sau micșorarea frauduloasă a activului de către comerciant, de către moștenitorii săi ori de către administratori, Ministerul Public va incunostinta de îndată tribunalul competent, în vederea declarării în faliment.

Dacă starea de încetare de plati a unui comerciant este notorie, tribunalul va declara falimentul din oficiu.

Comerciantul în stare de încetare de plati este obligat sa ceara tribunalului declararea sa în faliment. La cerere, se va alătură registrele comerciale, atît cele obligatorii cat și cele auxiliare; un bilanț semnat de comerciant; o lista estimativă a tuturor bunurilor sale cu indicarea datelor din cartea funciară sau din registrele de transcripțiuni și inscriptiuni ale tribunalului, dacă are bunuri sau drepturi imobiliare; o lista nominativă a tuturor creditorilor, cu arătarea adresei fiecăruia, a sumei și cauzei fiecărei datorii, a drepturilor de preferinta, precum și a gradului de rudenie cu comerciantul; un tablou de profit și pierderi pe, ultimii cinci ani, precum și un tablou de cheltuelile personale din tot timpul comerțului sau, pe cat se va putea.

Sentinta declarativă de faliment se pronunța în Camera de consiliu.

În afară de cazul cînd falimentul se pronunța, la cererea debitorului tribunalul, înainte de pronunțare, va ordonă înfățișarea comerciantului în Camera de consiliu spre a da lămuriri și, de va crede de cuviință, în contradictoriu cu creditorul reclamant.

Prin sentinta declarativă de faliment, tribunalul trebuie:

1. sa arate numele judecătorului sindic;

2. sa ordone falitului să depună în termen de douăzeci și patru ore bilanțul, registrele obligatorii și cele auxiliare, dacă nu au fost depuse potrivit art. 731;

3. sa fixeze un termen nu mai mare de treizeci de zile dela pronunțare, înăuntrul căruia, creditorii trebuiesc să prezinte la grefa tribunalului, cererile de verificarea creanțelor lor;

4. sa fixeze ziua și ora, cînd, la reședința tribunalului, se va proceda la încheierea procesului-verbal de verificarea creanțelor. Acest termen nu poate depăși douăzeci zile dela expirarea celui fixat potrivit aliniatului precedent.

Sentinta declarativă de faliment este executorie.

Un extras al sentinței declarative de faliment se va afișa pe usa tribunalului prin îngrijirea grefei, în termen de douăzeci și patru de ore dela pronunțarea sentinței.

În același termen, un extras al sentinței se va comunică falitului și creditorului reclamant.

Judecătorul sindic și Ministerul Public vor fi înștiințați de îndată despre declararea în faliment.

În termen de trei zile, extrasul sentinței va fi trimis spre afișare primăriilor comunelor unde falitul își are sediul și sucursalele întreprinderii sale, bursei celei mai apropiate, precum și la Oficiul registrului comerțului.

În același termen, un extras se va trimite spre a fi publicat în Monitorul Oficial.

Cînd împrejurările falimentului ar cere o mai întinsă publicitate, judecătorul sindic, va dispune ca extrasul să se publice și într'unul sau doua ziare din cele mai răspândite în localitate.

Extrasul sentinței trebuie să cuprindă: numele și prenumele părților, dispozitivul și data sentinței.

Comunicările extrasului se vor face de grefa tribunalului prin scrisori recomandate.

Cheltuielile sînt în sarcina masei.

Împotriva sentinței care a declarat falimentul, după cererea creditorilor sau din oficiu, falitul și oricare persoana interesată are dreptul să facă opozițiune în termen de zece zile dela data afișării extrasului sentinței la usa tribunalului.

Judecarea opozitiunii se face în ședința publică contradictoriu cu creditorul reclamant, căruia odată cu citație, i se va comunică copie de pe petitiunea de opozițiune.

Interventiunile sînt admise cu ocaziunea judecării opozitiunii.

Opozițiunea nu suspenda executarea sentinței.

Sentinta care revoca falimentul va fi afișată, comunicată și publicată în conformitate cu art. 734.

În contra sentinței prin care se admite sau se respinge opozițiunea, se poate face apel în termen de 15 zile socotite dela pronunțare.

În caz de respingerea cererii de declarare în faliment, creditorul poate face opozițiune, în termen de 10 zile dela data încheierii tribunalului.

Opozițiunea se va judeca în ședința publică contradictoriu cu debitorul, căruia odată cu citațiunea, i se va comunică și copie de pe opozițiune.

Sentinta tribunalului, data asupra opozitiunii va putea fi apelata în termen de 15 zile, socotite dela pronunțare.

Dacă Curtea declara falimentul, dosarul se va restitui tribunalului, care în executarea deciziunii, va lua măsurile prevăzute de art. 733 și 734 dând curs procedurii ulterioare a falimentului.

Interventiunile sînt admise cu ocaziunea judecării opozitiunii înaintea tribunalului.

Creditorul căruia i s'a respins cererea, va putea face o noua, cerere de declarare în faliment, sprijinind-o însă și pe motive noui.

Falimentul se socotește că nu a avut loc dacă, sentinta declarativă a fost revocată. Cu toate acestea, actele de administratiuni, legalmente făcute asupra patrimoniului de organele falimentului, își vor produce efectele, iar drepturile dobândite pînă la revocare rămîn neatinse.

Moartea falitului nu întrerupe procedura, care continua față de moștenitorii care au acceptat succesiunea, fie chiar sub beneficiu de inventar. Dacă succesiunea nu a fost acceptată, procedura se va urma în persoana unui curator provizoriu numit de instanța înaintea căreia este pendinte falimentul.