Titlul IV — Despre contractul de consignație

Contractul de consignație este convențiunea prin care una din părți, numita consignant încredințează celeilalte părți numita consignatar, mărfuri sau obiecte mobile spre a le vinde pe socoteala consignantului.

Bunurile ce se încredințează consignatarului se pot preda acestuia, toate deodată sau treptat, prin note sau facturi succesive, emise pe temeiul contractului.

Contractul de consignație, cum și orice convențiuni privitoare la modificarea, transformarea sau desființarea lui, se pot dovedi numai prin proba scrisă.

Contractul de consignație nu transmite consignatarului proprietatea bunurilor ce i-au fost încredințate.

El este revocabil de către consignant în orice moment, chiar dacă a fost încheiat pe o durată determinata afară de stipulațiune contrară în act.

Consignantul păstrează toate drepturile asupra bunurilor încredințate și continua a putea dispune oricînd de ele, afară de stipulațiune contrară în act.

Consignantul poate relua și ridica, oricînd, chiar dacă contractul a fost încheiat pe o durată determinata, toate sau parte din bunurile încredințate consignatarului, fără necesitatea unui preaviz.

Reluarea bunurilor se va putea face de consignant pe cale de ordonanța presidentiala în conformitate cu dispozițiunile din codul de procedura civilă Carol al II-lea.

Ordonanța presidentiala se va da fără citarea părților, dacă contractul de consignație este autentic; cu citarea părților, dacă contractul este sub semnatura privată. În acest ultim caz, termenul pentru citarea părților se va fixa pentru a doua zi dela primirea cererii.

Consignantul are dreptul de a ridica oricînd bunurile, pe aceasta cale chiar dacă în contract s'ar fi stipulat o clauza de preaviz.

Consignatarul este obligat a lua toate măsurile unui bun comerciant, pentru conservarea în buna stare a bunurilor ce i-au fost încredințate.

El răspunde de orice lipsa, pierdere sau deteriorare, provenite din culpa sa, sau a agenților și prepușilor săi.

Consignatarul este obligat a asigura bunurile ce i-au fost încredințate la o societate acceptată de consignant.

Asigurarea se va face de consignatar pentru o valoare cel puțin egala cu prețul bunurilor, prevăzut în contract sau în notele și facturile respective, și astfel ca toate riscurile să fie acoperite, începînd din momentul expedierii bunurilor de către consignant.

Consignatarul este de asemenea obligat a plati cu regularitate primele de asigurare.

În caz de neasigurare sau de anularea asigurării din cauza neplatii la termen a primelor, consignatarul se considera, de drept, în culpa și va răspunde de orice lipsuri sau pagube produse prin caz fortuit sau forta majoră.

Asigurările de orice fel, contractate de consignatar, cu privire la bunurile predate în consignație, se considera de plin drept ca încheiate în favoarea consignantului, cu condițiunea ca acesta sa notifice asiguratorului, existenta consignatiei înainte de plată despăgubirilor.

În vederea identificarii bunurilor date în consignație, consignatarul este obligat a păstra mărfurile primite în ambalajele lor originale și a conserva intacte etichetele, mărcile și orice alte semne exterioare, astfel cum au fost aplicate de consignant.

În cazul cînd contractul de consignație prevede un anumit loc de depozitare sau inmagazinare a bunurilor încredințate, consignatarul este oprit a muta sau a depozita în alt loc acele bunuri.

Cînd convenția nu prevede un anumit loc de depozitare, consignatarul poate inmagazina sau depozita mărfurile încredințate lui numai în localuri a căror folosință o are în baza de acte scrise cu data certa sau vizate de Administrația financiară, fiind obligat a face cunoscut deindata consignantului, locul de depozitare a mărfurilor și orice mutare a lor.

Consignantul este în drept a controla și verifica, oricînd, mărfurile încredințate consignatarului și a proceda la inventarierea lor. Pentru exercitarea acestui drept, consignantul va obține, oricînd, la cerere, ordonanța presidentiala, potrivit dispozițiunilor art. 475.

Consignatarul este obligat a comunică în scris consignantului vitiile aparente sau ascunse ale bunurilor încredințate.

În caz de necomunicare, se considera ca bunurile au fost primite de consignatar în buna stare.

Comunicarea vitiilor aparente se va face în termen de 2 zile, ori de câte ori un timp mai lung n'ar fi necesar, din cauza condițiunilor în care se afla bunurile trimise.

Comunicarea vitiilor ascunse se va face în termen de doua zile dela descoperirea lor.

Odată termenele de mai sus expirate, consignatarul nu mai poate fi primit sa invoce exonerarea sa, pe temeiul acestor vitii.

Toate cheltuielile de conservare, și desfacere a bunurilor, predate în consignație, privesc pe consignatar, afară de stipulațiune contrară.

Consignatarul nu poate vinde sau instraina bunurile ce i-au fost încredințate în consignație, decât în condițiunile prevăzute în contract.

Consignantul poate modifica oricînd în mod unilateral, condițiunile de vânzare, dacă contractul nu prevede altfel. Modificările sînt obligatorii pentru consignatar din momentul. în care îi vor fi aduse la cunoștința în scris.

În tacerea contractului asupra condițiunilor de vânzare și în lipsa de dispozițiune scrisă din partea consignantului, consignatarul nu poate vinde bunurile ce i-au fost încredințate, decât contra numerar și la prețurile curente ale pieței.

În cazul cînd prin contract, nu s'a prevăzut retributia sau beneficiul consignatarului, acesta va avea dreptul numai la suprapreturile ce va obține din vânzări; adică la diferența între prețurile efectiv realizate din vînzările făcute și prețurile prevăzute în contractul de consignație sau notele, facturile și dispozițiile consignantului.

În cazul în care nici prin contract, nici prin actele, facturile sau dispozițiile consignantului, nu s'a prevăzut niciun preț, iar vînzarea se va face de către consignatar la prețul curent, conform art. 482 alin. 3, consignatarul se va putea adresa justiției pentru fixarea retributiei sale.

În caz de vânzare pe credit a bunurilor date în consignație, creanta pentru prețul datorat aparține consignantului.

Fața de debitori și de terți, consignatarul va putea face, în mod valabil, orice acte asupra creanței și, în special, va putea primi plata, urmări încasarea ei și lua orice măsuri de asigurare.

La prima cerere a consignantului, consignatarul este obligat a notifica debitorului originea și natura creanței. Din momentul comunicării acestei notificări, consignatarul nu va mai putea face nici un act valabil cu privire la creanta respectiva, acest drept aparținînd numai consignantului.

Înainte de notificare sau în caz de refuz din partea consignatarului de a notifica, consignantul va putea popri oricînd sumele datorate în mâinile debitorilor, fără dare de cauțiune.

Dacă prin contract, se acordă consignatarului dreptul de a face vânzări pe credit, fără a se preciza condițiunile, consignatarul va putea acorda credite numai către comercianții din ramura respectiva pe termene de maximum 90 zile, pe bază de cambii acceptate sau bilete la ordin.

Consignantul este oricînd în drept a interzice consignatarului vînzările pe credit către anumite firme sau persoane anume determinate, chiar dacă prin contract, consignatarul a fost împuternicit a face vânzări pe credit, cu sau fără restrictii. Oprirea este obligatorie pentru consignatar din momentul în care îi va fi adusă la cunoștința în scris.

În lipsa de stipulațiune contrarie, consignatarul este solidar răspunzător față de consignant, de plată la termen a prețului mărfurilor vândute de el pe credit.

Consignatarul este obligat a contabiliza toate operațiunile referitoare la bunurile încredințate lui în consignație, în asa mod încît controlul și verificarea lor să se poată face cu usurinta.

Prin contractul de consignație, se poate stipula obligațiunea pentru consignatar de a tine unul sau mai multe registre speciale pentru trecerea operațiunilor referitoare la bunurile încredințate în consignație.

Registrele speciale pentru operațiunile de consignație, vor fi vizate și ținute după normele prevăzute de codul de comerț.

În cazul cînd contractul prevede obligațiunea pentru consignatar de a tine registre speciale, el este obligat a prezenta oricînd aceste registre la prima cerere a consignantului. Pentru a proceda la examinarea și verificarea registrelor speciale de consignație, consignantul este în drept a obține ordonanța presidentiala în modul prevăzut de art. 475.

Consignatarul este obligat a înștiința pe consignant, la epocile prevăzute în contract, de toate vînzările făcute de el din bunurile ce i-au fost încredințate în consignație. Înștiințarea va trebui sa arate în mod precis, bunurile vândute contra numerar și cele vândute pe credit, indicandu-se pentru acestea din urma, numele și adresa exactă a fiecărui debitor, suma datorată, termenul de plată acordat și cambiile sau garanțiile primite.

În caz de tăcere a contractului, consignatarul este obligat a face înștiințarea vânzărilor cel mai târziu la finele fiecărei săptămâni pentru toate operațiunile săptămânii respective.

Consignatarul este obligat a remite și preda consignantului, la epocile prevăzute în contract, prețul tuturor bunurilor vândute de el contra numerar și toate sumele rezultate din încasarea creanțelor provenite din vînzarea acestor bunuri, pînă la concurenta, prețurilor lor, precum și cambiile și garanțiile primite dela cumpărător.

În cazul cînd contractul nu prevede epoca remiterii, consignatarul este obligat a preda consignantului, cel mai târziu la finele fiecărei săptămâni, toate sumele de bani, cambiile și garanțiile mai sus prevăzute.

Pînă la remiterea lor, consignatarul nu poate face niciun act de dispoziție asupra sumelor de bani sau a valorilor rezultate din vînzarea bunurilor deținute de el în consignație, fiind simplu depozitar al lor.

Consignatarul nu poate exercita față de consignant niciun drept de retenție, nici asupra bunurilor încredințate lui în consignație, nici asupra sumelor sau valorilor rezultate din vînzarea acelor bunuri.

În caz de faliment al consignatarului, consignantul va putea revendica bunurile încredințate sau prețul lor, care nu fusese plătit în bani sau altfel.

Părțile pot conveni ca consignatarul să fie obligat a preda consignantului cambii sau orice alte garanții pentru asigurarea valorii bunurilor încredințate și a exactei indepliniri a îndatoririlor contractuale, fără ca prin aceasta, să se schimbe caracterele și efectele contractului de consignație.

În caz de ridicare a bunurilor încredințate, consignantul poate păstra cambiile și celelalte garanții ce i-au fost date pentru asigurarea plății prețului mărfurilor ce se va constata ca au fost vândute sau lipsesc, a sumelor încasate, dar neremise de consignatar, cum și a daunelor cauzate.