Capitolul 4 — Efectele sentinței declarative asupra actelor făcute în paguba creditorilor

Sînt lipsite de efect, față de masa credala, actele și înstrăinările cu titlul gratuit, inclusiv constituirile de dota, exceptându-se darurile manuale, obișnuite, făcute de falit în timpul exercitării comerțului și în cei trei ani anteriori sentinței declarative de faliment.

Dacă falimentul a fost declarat după retragerea din comerț, actele mai sus arătate sînt lipsite de efect, anteriori retragerii, precum și în tot timpul ce s'a scurs dela, acest eveniment și pînă la data sentinței declarative.

De asemenea sînt lipsite de efect plățile datoriilor neajunse la scadenta, făcute de falit în aceleași termene, chiar dacă au fost obținute pe cale judecătorească, dacă scadenta lor ar fi avut loc în ziua declarării în faliment sau la o dată posterioară.

Judecătorul sindic poate să atace pe cale de acțiune sau pe cale de excepțiune, toate actele simulate sau făcute în frauda de către debitor în paguba creditorilor, în cei cinci ani anteriori declarării în faliment.

Acțiunea se intenteaza la tribunalul care a pronunțat falimentul atît în cazul cînd ea este pornită împotriva contractantului imediat, cat și în cazul cînd este pornită împotriva succesorilor acestuia.

Vor fi revocate, dacă judecătorul sindic dovedește ca cealaltă parte a cunoscut sau trebuia sa cunoască starea de încetare de plati a debitorului:

1. actele cu titlu oneros cu rezervat celor arătate în art. 796 și a constituirilor de gajuri și ipoteci pentru datorii contextuale, dacă au avut loc în anul ce preceda data sentinței declarative de faliment;

2. plățile, datoriilor, în sume de bani, ajunse la scadenta, care nu au fost efectuate în bani, cu cecuri sau alte titluri echivalente, precum și gajurile și ipotecile constituite pentru garantarea datoriilor preexistente, neajunse la scadenta, dacă au avut loc în cei doi ani anteriori datei sentinței declarative de faliment;

3. actele în care valorile date sau obligațiunile luate de falit întrec cu mult prestatiunea facuta sau promisa de cealaltă parte, dacă au avut loc în cei doi ani anteriori datei sentinței.

Vor fi revocate plățile datoriilor lichide și exigibile, gajurile și ipotecile constituite pentru datorii ajunse la scadenta dacă au avut loc în cele șase luni anterioare sentinței declarative de faliment și dacă judecătorul sindic dovedește ca creditorul cunoștea sau trebuia sa cunoască starea de încetare de plati a debitorului.

Actele prevăzute în art. 795 intervenite între soți în timpul în care falitul era comerciant, vor fi revocate dacă au avut loc în cei cinci ani anteriori declarării în faliment.

Cînd s'a achitat o cambie ajunsă la scadenta, plata nu va putea fi revocată, dacă posesorul ei trebuia sa o primească pentru a nu pierde acțiunea cambiala față de obligații de regres. În acest caz, ultimul obligat de regres față de care judecătorul sindic dovedește ca cunoștea sau trebuia sa cunoască starea de încetare de plati a obligatului direct, la data cînd a tras sau a girat cambia, este ținut ca restitue suma plătită de către falit.

Bunurile pe care sotia falitului le-a dobîndit în timpul căsătoriei în cei cinci ani anteriori sentinței declarative, se presupun, față de masa credala, pînă la proba contrarie a fi dobândite cu banii falitului și vor fi considerate proprietatea acestuia.

Dacă bărbatul era comerciant la data celebrarii căsătoriei sau, dacă neavând atunci vreo profesiune determinata a devenit comerciant în anul următor, măsurile de garantare a dotei femeii nu se întind, în niciun caz, asupra bunurilor dobândite de bărbat în timpul căsătoriei prin orice alte titluri afară de succesiune sau donatiune.

În aceste cazuri, femeia nu poate exercita nicio acțiune asupra masei falimentului pentru avantajele derivând din contractul de căsătorie și creditorii nu vor putea să se prevaleze de avantajele derivând din același contract în favoarea bărbatului.

Tot ceea ce s'a dobîndit în baza unui act, declarat fără efect sau revocat, trebuie să fie restituit, intrand în compunerea masei falimentului. Dacă bunul nu mai exista în natura, judecătorul sindic poate să ceara în locul bunului valoarea lui la data declarării în faliment.

Judecătorul sindic trebuie să restitue bunul primit de falit cu titlul de contraprestatiune, dacă exista și astfel cum se găsește în activ; în caz contrariu, va plati prețul în măsura imbogatirii masei credale. Creanta rezultând din eventuala diferența între valoarea lucrului și prețul plătit va fi admisă la pasiv.

Creditorul care a restituit ceea ce i-a fost dat în plata, reintra în drepturile sale de creditor concursual.

Acela care trebuie să restitue bunurile primite dela falit cu titlu gratuit, le va preda, dacă este de buna credința, în starea în care se găsesc, bogatit. Dacă este de rea credința, trebuie în toate cazurile, sa restitue valoarea întreaga, cum și fructele iar în lipsa acestora, va restitui valoarea lor în măsura în care s'a impercepute.

Acțiunea revocatorie în contra subachizitorilor va putea fi admisă numai dacă:

1. judecătorul sindic dovedește ca în momentul subachizitiunii sau constituirii dreptului real au cunoscut, sau trebuiau sa cunoască împrejurările care indrituiau exercitarea acțiunii revocatorii în contra predecesorilor lor; în cazul cînd subachizitorii sînt ascendenți, descendenți, rude sau afini ai falitului pînă la gradul al patrulea inclusiv, se presupune, pînă ce ei vor dovedi contrariul, ca au cunoscut sau trebuiau sa cunoască acele împrejurări;

2. subachizitiunea sau constituirea de drepturi reale a avut loc cu titlu gratuit, iar acțiunea în revocare era intemeiata față de acel care a înstrăinat cu titlu gratuit.

Judecătorul sindic poate să ceara a se face mențiuni imobiliare despre intentarea acțiunii revocatorii.

Aceasta mențiune are drept urmare ca sentinta revocatorie își produce efectele și față de cel care a dobîndit drepturi asupra, imobilelor după data mențiunii.