Titlul VIII — Dispozițiuni referitoare la societățile constituite în străinătate.

Toate societățile, constituite potrivit legilor române și avînd sediul principal în România, sînt supuse tuturor obligațiunilor și se bucura de toate drepturile prevăzute în legi pentru societățile comerciale.

Societățile constituite potrivit legilor române și avînd sediul principal în România, pot dobândi imobile, rurale, necesare pentru stabilimente comerciale și industriale precum și cele necesare pentru exploatările industriale ce intră în obiectul întreprinderii lor.

Societățile constituite în țara străină, care au sediul sau obiectul principal în România, vor trebui sa îndeplinească formele de constituire prevăzute de legile române, fiind supuse în timpul funcționarii, acestor legi.

Societățile constituite în țara străină vor putea sa stabilească o sucursala ori o reprezentanta în țara, dacă vor dovedi ca în țara unde sînt constituite se observa reciprocitatea pentru societățile române de același fel.

Dovada reciprocității se va face printr'o declarațiune a guvernului lor.

Ele sînt obligate să depună și sa înscrie la Oficiul registrului comerțului în circumscripția căruia se afla, sediul sucursalei sau reprezentantei și sa publice în Monitorul Oficial actul constitutiv, statutul, modificările aduse acestora și bilanțul.

Ele vor trebui de asemenea sa publice numele persoanelor, care reprezintă în orice mod societatea în țara.

Reprezentanții vor trebui să depună o copie de pe procura, împreună cu semnatura lor la Oficiul registrului comerțului sucursalei sau reprezentantei. Aceștia trebuie să aibă depline puteri pentru a reprezenta societatea în toate afacerile în legătură cu activitatea din România.

Aceste persoane sînt răspunzătoare față de cei de al treilea ca și administratorii societăților constituite în România

Societățile pe acțiuni, în comandită pe acțiuni și cu răspundere limitată, legal constituite în străinătate, pentru a-și înființa o sucursala sau o reprezentanta în România vor trebui să obțină și autorizarea guvernului român.

Cererea pentru autorizare va trebui să fie însoțită de următoarele acte:

1. statutul societății și actele dovedind existenta legală a acesteia;

2. declarațiunea de reciprocitate prevăzută de articolul precedent;

3. o declarațiune ca societatea se va supune legilor române;

4. o declarațiune a societății, autentificată de autoritatea competentă a tarii respective; prin care se va arata ca cauțiunea ce se va fixa de guvern va servi numai la garantarea operațiunilor făcute de societate în România, pentru despăgubirea cu preferinta a creditorilor din țara.

Autorizațiunea se acordă printr'un jurnal al Consiliului de Miniștri; ea nu se poate acorda înainte ca societatea sa fi depus cauțiunea fixată în prealabil de Consiliul de Miniștri, pentru garantarea operațiunilor ce societatea va face în țara. Cauțiunea va fi depusa potrivit art. 386 și va consta din titluri de credit ale Statului Roman după cursul zilei cînd se va face consemnarea. Recipisa se va trimite după acordarea autorizațiunii, tribunalului sediului din țara al societății.

Sucursalele sau reprezentantele societăților pe acțiuni, în comandită pe acțiuni, sau cu răspundere limitată constituite în țara, străină și funcționînd în România vor trebui:

1. sa publice în fiecare an un bilanț asupra operațiunilor din țara, întocmit conform dispozițiunilor prescrise pentru societățile pe acțiuni.

2. sa înainteze Ministerului Economiei Naționale bilanțurile ce vor publică la sediul lor principal,

Societățile, constituite în străinătate de un tip diferit de cel arătat în acest cod, sînt supuse dispozițiunilor prevăzute pentru societățile pe acțiuni în ce privește autorizarea, publicarea și răspunderea lor luată de cei de al treilea.

Pînă la îndeplinirea formalităților arătate în acest titlu, cei care lucrează în numele societății constituită în țara străină, sînt răspunzători potrivit dispozițiunilor art. 133.

Guvernul va putea cerceta oricînd activitatea societăților constituite în țara străină, și cere, prin Ministerul Public, tribunalului competent, retragerea autorizațiunii în cazurile următoare:

1. dacă funcționarea n'a început în termenul fixat prin-autorizarea data, sau în lipsa unui atare termen, în șase luni dela data acesteia;

2. dacă prin orice împrejurare, s'ar micșora, cauțiunea fără ca societatea sa o fi completat, în termen de treizeci zile dela somația facuta de Ministerul Economiei Naționale;

3. dacă se va constata ca societatea face operațiuni străine de acele prevăzute în actul constitutiv;

4. dacă aceste societăți nu vor observa condițiunile prevăzute prin autorizare, dispozițiunile prezentului titlu, sau legile în vigoare în România;

5. dacă ar inceta reciprocitatea;

6. dacă societatea a încetat de a funcționa în țara sa de origine;

7. dacă prin orice împrejurare, capitalul societății pe acțiuni se va fi redus la jumătatea sumei arătate prin cererea de autorizare.

Tribunalul va hotărî, ascultând pe reprezentanții societății și Ministerul Public.

Împotriva sentinței tribunalului, se va putea face apel în termen de cincisprezece zile dela pronunțare.

În caz de încetare a operațiunilor în România, pentru a obține liberarea cauțiunii, societatea va face o publicațiune în Monitorul Oficial și în doua ziare răspândite din țara, care se va repeta după un interval de o luna.

Creditorii societății vor putea face opozițiune la ridicarea cauțiunii în termen de treizeci de zile dela cea din urma publicațiune.

Opozițiunea va fi facuta la tribunalul unde se afla recipisa.

În contra hotărîrii tribunalului, se va putea face apel în termen de cincisprezece zile dela pronunțare.

Dacă nu s'a făcut nicio opozițiune sau dacă cele făcute sînt respinse, iar hotărîrea a rămas definitivă, cauțiunea va putea fi ridicată de societate.

Societățile constituite în țara străină sînt răspunzătoare de toate obligațiunile contractate de administratorii sau reprezentanții lor, chiar dacă aceștia cu ocaziunea contractarilor, ar fi depășit puterile ce li se conferise.

Nicio societate constituită în țara străină, nu va putea face în România operațiuni la care nu este indreptatita în țara în care iti are sediul principal.