Capitolul 1 — Mandatul comercial

Mandatul comercial are de obiect tratarea de afaceri comerciale în numele și pe socoteala mandantului.

Mandatul comercial nu se presupune a fi gratuit.

Deși conceput în termeni generali, mandatul comercial nu se întinde și la afacerile care nu sînt comerciale, afară dacă aceasta se declara cu preciziune prin mandat.

Dacă mandatarul, nu are instrucțiuni decât asupra unor părți ale afacerii, mandatul se socotește liber pentru celelalte.

Mandatul pentru o anumită afacere cuprinde împuternicire și pentru toate actele necesare executării lui, chiar dacă nu sînt anumite arătate.

Dacă mai mulți mandatari sînt numiți prin același act, fiecare dintre ei poate lucra separat, cînd prin însărcinare data nu se arata ca ei trebuie să lucreze împreună.

Dacă prin actul de numire se prevede că ei trebuie să lucreze împreună și mandatul nu este acceptat de toți, se socotește refuzat.

Răspunderea mandatarilor obligați sa lucreze împreună este solidară.

Dacă mandatul a fost dat de mai mulți mandanti, aceștia sînt obligați solidar față de mandatar.

Mandatarul trebuie să înștiințeze fără întîrziere pe mandant de executarea mandatului.

Dacă în urma primirii acestei incunostiintari, mandantul întârzie răspunsul un timp mai lung decât cel cerut după natura operațiunilor, este considerat ca a acceptat executarea mandatului, chiar dacă mandatarul a depășit limitele puterilor sale.

Mandatarul este răspunzător de stricăciunile lucrurilor ce îi sînt încredințate spre păstrare, afară de cele provenite din caz fortuit, din vitiul sau natura lor.

Mandatarul, în caz de urgenta, poate proceda la vînzarea lucrurilor în conformitate cu art. 369, instiintand de îndată pe mandant.

Comerciantul, care nu vrea sa primească o însărcinare pentru o operațiune din cele ce formează obiectul comerțului sau, este dator, în cel mai scurt termen posibil, să facă cunoscut mandantului neprimirea; în acest caz, este încă, dator a face să se păstreze în loc sigur lucrurile ce i s'au expediat și sa îngrijească de dânsele în socoteala mandantului, pînă ce acesta va putea lua măsurile necesare.

De asemenea în caz de întîrziere, el va putea cere sechestrul judiciar și chiar vînzarea lucrurilor după formele prevăzute de art. 369 din acest cod.

Dacă lucrurile primite în socoteala mandantului prezintă semne de stricăciuni suferite în timpul transportului, mandatarul va trebui sa ia toate măsurile necesare pentru păstrarea drepturilor mandantului față de cel ce a făcut transportul, altfel este responsabil de lucrurile primite după descriptiunile cuprinse în scrisorile de carat sau în polițele de încărcare. Dacă stricăciunea reclama. îngrijiri urgente, mandatarii poate cere vînzarea lucrurilor după formele prevăzute de art. 369 din acest cod.

Afară de stipulațiune contrară, mandantul este obligat sa procure mandatarului mijloacele necesare pentru executarea mandatului și să-i plătească sumele ce i se cuvin care în lipsa de convențiune, se vor stabili de justiție după uzurile locului, în care contractul de mandat a fost executat.

Remuneratiunea este datorată și dacă mandatul, nu poate fi executat din culpa mandantului.

Mandatarul, pentru garantarea tuturor creanțelor isvorite din contractul de mandat, în care se cuprind și avansurile cheltuielile și dobânzile, are potrivit art. 382, 383, 384 și 385 un drept de retentiune asupra bunurilor și titlurilor de credit ce se găsesc în posesiunea sa; sau de care poate să dispună în baza titlurilor, pe care le deține, aparținînd mandantului.

Vânzarea va putea fi cerută chiar în lipsa de titlu executor.

Mandatarul este obligat la plata dobânzii legale pentru sumele de bani cuvenite mandantului din ziua în care trebuia să le trimeata sau să le consemneze.

Dacă mandatarul schimba destinația sumelor primite pe socoteala mandantului, trebuie să, plătească pe lîngă dobînda legală din ziua în care trebuia să le trimită și daunele provenind din neîndeplinirea mandatului.