Capitolul 3 — Asigurarea de răspundere civilă

În asigurarea de răspundere, asiguratorul se obliga, în limitele sumei asigurate, la plata prestatiunilor datorate de asigurat unui tertiu, ca o urmare a faptului pentru care asiguratul trebuie să răspundă conform legii.

Cheltuielile rezultând din orice urmărire în răspundere, îndreptată împotriva asiguratului, sînt în sarcina asiguratorului.

Asiguratorul răspunde față de tertiu chiar dacă dăuna este datorată culpei asiguratului, dar are dreptul la o scădere din cuantumul despăgubirii ce asiguratul datorește tertiului, dacă dăuna a fost pricinuită prin culpa sa grava, a prepușilor sau persoanelor pentru care trebuie să răspundă civilmente.

Proporțiunea se va fixa de judecată, dacă nu a fost fixată prin polița.

Asigurarea conferă direct terților vătămați dreptul la despăgubire iar aceștia sînt socotiți beneficiari ai asigurării din momentul sinistrului.

Nicio recunoaștere de răspundere, nicio transactiune sau alt act, avînd efecte juridice, intervenite între asigurat și tertiul daunat, fără consimtimantul asiguratorului, nu vor putea fi opuse acestuia.

Asiguratorul nu poate plati altuia decât tertiului vătămat despăgubirea datorată.

Asiguratul poate să ceara asiguratorului sumele ce dovedește ca le-a plătit ca despăgubire tertiului, în limita sumelor din contract și a daunelor pricinuite.

Asiguratul este obligat sa încunoștiințeze în scris pe asigurator îndată ce a fost îndreptată în contra sa o pretentiune de răspundere.