Capitolul 2 — Efectele sentinței declarative față de creditori

Falimentul deschide concursul creditorilor asupra bunurilor falitului fără deosebire între creanțele civile și cele comerciale.

Dela data sentinței declarative de faliment și pînă la închiderea falimentului, toate creanțele, chiar dacă sînt garantate cu ipoteca, gaj, privilegiu sau orice alt drept de preferinta și chiar dacă asupra lor este pendinte vreo judecata sau s'a obținut vreo sentinta, vor fi supuse procedurii de verificare pentru stabilirea lor și a modului lor de plată.

Nu sînt supuse acestei proceduri creanțele derivând din impozite, taxe, amenzi penale sau amenzi fiscale cuvenite Statului sau altor persoane juridice de drept public pentru care se vor observa legile speciale.

Creanțele garantate ca gaj, sau cu un drept de retentiune asupra bunurilor mobile ce se dețin de către creditori, vor putea fi realizate individual în cursul falimentului, chiar înainte de verificarea creanțelor, dacă au ajuns la scadenta prevăzută în act, iar suma rezultată din vânzare se va consemna spre a se distribui după verificarea creanțelor.

Creanțele garantate cu altfel de drepturi de preferinta asupra bunurilor mobile, precum și creanțele garantate cu privilegiu sau ipoteca asupra bunurilor imobile, pot să fie de asemenea realizate în mod individual, însă numai după verificarea lor la pasivul falimentului.

Judecătorul sindic poate oricînd sa împiedice vînzarea bunurilor prevăzute în articolul precedent plătind pe creditor.

El va putea proceda la scoaterea în vânzare a bunurilor gajate, creditorul gagist neputându-se opune la aceasta, decât numai renunțând la dreptul de a-și obține plata creanței sale asupra celorlalte bunuri nesupuse gajului.

Salariul sub orice formă, pe luna care precede declararea în faliment și pe aceea următoare, datorat lucrătorilor, prepușilor, comisilor și oricăror altor persoane pentru serviciul prestat în întreprinderea falitului, se va admite cu preferinta în rang imediat următor creditorilor garantați cu un drept de privilegiu special.

Privilegiul locatorului se aplică și pentru despăgubirea arătată de art. 786. Acest privilegiu nu se întinde asupra mărfurilor ieșite din magazinele sau din locurile unde locatarul își exercită comerțul sau, dacă cei de al treilea au dobîndit drepturi asupra lor afară de cazul de sustragere frauduloasă.

Creditorii cu ipoteca, gaj sau privilegiu își vor valorifica dreptul lor de preferinta asupra prețului rezultat din vînzarea bunurilor afectate, pentru capital, dobânzi și cheltuieli. Dacă prețul nu ajunge pentru plata integrală a creanțelor lor, ei vor concura cu creditorii chirografari la repartițiile restului activului însă numai pentru capitalul ce li se mai datorează, fără a se tine seama de dobânzile posterioare datei sentinței declarative de faliment.

Aceiași creditori au dreptul sa concureze chiar la repartițiile făcute înainte de distribuția prețului rezultat din vînzarea bunurilor supuse ipotecii, gajului sau privilegiului lor. În asemenea caz, dacă ei obțin în urma o colocatiune utila și definitivă asupra acestui preț pentru întreaga lor creanta, socotindu-se în prim loc dobânzile, sumele primite din repartițiile anterioare vor fi deduse din suma ce le-a fost colocata ca privilegiați, spre a fi atribuită masei creditorilor chirografari. Dacă colocarea utila nu acoperă decât o parte din creanta garantată, deducera de mai sus nu are loc decât pentru partea primită în plus.

Toate creanțele în sume de bani împotriva falitului, existente la data sentinței declarative, se socotesc ajunse la scadenta în ce privește efectele falimentului.

Sentinta declarativă de faliment suspenda numai față de masa creditorilor curgerea dobânzilor fie legale fie convenționale, la creanțele negarantate prin ipoteca, gaj sau alt privilegiu.

Creanțele condiționale, concura la masa falimentului, cu rezerva celor arătate în această lege referitor la repartiția sumelor cuvenite unor astfel de creanțe.

Sînt socotite condiționale și acele creanțe care nu pot fi valorificate împotriva falitului, decât după executarea unui coobligat principal.

Creanțele compensabile la data declarării în faliment nu se mai valorifica la masa falimentului.

Compensatiunea are loc chiar dacă la data declarării în faliment, creanțele sau numai una din ele erau ajunse la scadenta, sau erau sub condițiune, ori dacă creanta în contra falitului nu avea drept obiect o sumă de bani.

Creanțele în contra falitului neconstand în sume de bani, sau deși în sume de bani, însă de o valoare supusă fluctuatiunilor, se vor socoti și în ce privește compensatiunea potrivit dispozițiunilor din art. 769.

Dacă creanta împotriva falitului este supusă unei condițiuni suspensive, compensatiunea nu operează decât în urma depunerii unei cauțiuni ce se va fixa de către judecătorul sindic.

Se mai pot compensa creanțele ce se nasc după sentinta declarativă de faliment în baza articolelor 774-792 sau care renasc potrivit dispozițiunilor art. 801.

Compensatiunea nu are loc:

1. cînd un creditor concursual a devenit debitor al masei după data declarării în faliment;

2. cînd creanta în contra falitului a fost dobandita după data declarării în faliment;

3. cînd un debitor al falitului a dobîndit o creanta mai înainte de data sentinței declarative de faliment, însă în momentul dobîndirii, cunoștea starea de încetare de plati a debitorului.

Creanțele neproducatoare de dobânzi ce nu au ajuns la scadenta, la data declarării în faliment, vor fi admise la pasiv, pentru suma lor întreaga, însă plata oricărei repartitiuni va consista într'o sumă, la care dacă s'ar adauga dobînda legală pentru timpul cat mai rămîne să curgă dela data momentului de plată pînă la ziua scadentei creanței, această sumă sa echivaleze cu cota de repartitiune.

Creanțele avînd de obiect o altfel de prestațiune decât în sume de bani, sau în sume de bani însă cu valoarea supusă fluctuatiunilor, concura la masa după valoarea pe care o aveau la data declarării în faliment.

Creditorul unei rente viagere va fi admis la pasiv pentru o sumă echivalenta capitalului rentei, cu dreptul de a primi în timpul vieții sale, cat va dura falimentul, renta capitalului, redus la cota falimentului, sau pentru capitalul necesar ca sa constitue la o întreprindere de asigurare o sumă reprezentând valoarea actuala a rentei.

Creditorul mai multor coobligati solidari, participa la repartiții în toate masele coobligaților care au fost declarați în faliment și va fi admis cu valoarea nominală a creanței sale pînă la deplina achitare.

Niciun regres nu se poate exercita în contra maselor coobligaților faliți pentru dividendele plătite, atîta timp cat creditorul nu a fost achitat în întregime, în capital și accesori. Dacă dividendele întrunite ce s'au atribuit creditorului în toate falimentele coobligaților ar trece peste suma lui datorată, restul va fi înapoiat maselor falimentelor în proportiune cu partea ce ele au plătit mai mult decât ar fi fost în sarcina fiecăreia.

Creditorul care mai înainte de declararea falimentului a primit dela un coobligat cu falitul sau dela un fidejusor plata unei părți din creanta, nu va putea fi admis la pasiv decât pentru partea neincasata. Coobligatul, care pentru partea plătită care un drept de regres în contra falitului, va putea, fi înscris la pasiv cu această sumă. În acest caz, creditorul comun are dreptul de a cere sa i se plătească pînă la achitarea integrală a creanței sale, cota cuvenită acelui coobligat, rămînînd creditor al acestuia numai pentru partea neachitata.

Coobligatul sau fidejusorul falitului, care pentru asigurarea regresului sau are asupra bunurilor acestuia un drept de ipoteca sau de gaj, concura la masa falimentului, pentru a face posibila realizarea garanției sale, dar prețul obținut din vînzarea bunurilor grevate va fi atribuit creditorului, scăzându-se din suma ce este datorată.