Titlul XIV — Despre contractul de gaj

Între părțile contractante, gajul se poate dovedi prin orice mijloc de proba; față de cei de al treilea, gajul se dovedește prin act scris.

Gajul constituit asupra produselor solului, prinse încă de rădăcini sau chiar culese, precum și asupra materiilor industriale prime, în stare de fabricatiune sau fabricate și aflate în fabrici sau depozite, se considera constituit prin singurul efect al conventiunii, dela data, actului, care va indica: numărul, natura, cantitatea și locul unde se afla gajul, fără a se lua din posesiunea debitorului sau celui care constitue gajul, bunurile gajate.

Actul de gaj se va transcrie în termen de cinci zile, în registrul de gajuri dela grefa tribunalului.

În cazul în care gajul se afla în o alta comuna decât reședința tribunalului, grefierul tribunalului va comunică de urgenta primarului respectiv un extract de orice transcriere efectuată, pentru a se face mențiune de ea în registrul primăriei.

Drepturile creditorului gajist vor fi opozabile celor de al treilea numai dela data transcrierii, iar cînd trebuie să se facă mențiune în registrul primăriei, dela data acelei mențiuni.

Gajul titlurilor la ordin poate fi constituit prin gir cu clauza, "valoarea în garanție" sau o alta asemenea, din care să rezulte voința părților, ca aceste titluri au fost date în gaj, iar dacă nu s'a transmis proprietatea lor.

Gajul asupra creanțelor și drepturilor incorporale netransmisibile prin gir poate fi constituit printr'un înscris autentic sau sub semnatura, privată în forma cesiunilor. În aceste cazuri însă, actul trebuie să conțină mențiunea ca cesiunea se face cu titlul de gaj.

Gajul asupra titlurilor nominative poate fi constituit și printr'un transfer înscris în registrele societății sau institutiunii care le-a emis, cu arătarea "pentru cauza de garanție".

Gajul constituit de un comerciant, în cadrul comerțului sau, este valabil și în cazul cînd bunurile gajate nu erau proprietatea sa cu condiția ca cel în favoarea căruia a fost constituit să fie de buna credința.

Aceasta dispozițiune se aplică și în cazul cînd bunurile gajate ar proveni dintr'un furt sau ar fi fost pierdute.

Debitorul poate, cu consimțămîntul creditorului gagist, sa înlocuiască pînă la scadenta creanței, bunurile fungibile cu altele de aceeași cantitate, specie și valoare, făcându-se mențiune de aceasta în înscrisul original.

Creditorul e dator a face actele necesare pentru conservarea lucrului primit în gaj. Dacă efectele date în gaj au sosit la scadenta, creditorul gajist este dator a urmări și incasa valoarea lor.

Cheltuielile făcute îi sînt înapoiate și, după ce își va incasa creanta cu toate accesoriile ei, va da socoteala de ceea ce rămîne.

În caz de neplata la termen a întregii datorii pentru care s'a constituit gajul, creditorul poate proceda la vînzarea bunurilor gajate, conform art. 384 și 385, chiar în lipsa unui titlu executor.

Ordonanța despre care se face vorbire în art. 384 se va comunică și aceluia care a procurat bunurile date în gaj.

Hotărîrea de respingerea contestației, facuta potrivit dispozițiunilor art. 384, este executorie și exercitarea ei nu poate fi suspendată decât după consemnarea unei sume care să acopere capitalul, dobânzile și cheltuielile, chiar dacă s'ar face osebită cerere.